Am cunoscut vremelnicia!Unu din marii artisti ai secolului nostru scria ca prima noastra infidelitate o platim, de-a lungul iubirilor ulterioare, atunci can nu mai putem crede in viitorul pasiunii ( si fericirii) noastre.In ceea ce ma priveste , ma indoiesc ca visele mele nutrite despre perenitatea iubirii s-ar zguduii . Daca admit ca o conceptie cu o stare atat de aeriana cum este visul poate fi zguduita;cred ca pot vorbi doar de volatizare viselor, in nici un caz de destramarea lor: se destrama textilele, produse ale unei activitati indelungate, practice, ori visurile mele de iubire sunt tot atatea improvizatii, sa nu zic inspiratii.
Prima infideliate o comitem atunci cand suntem in posesia unor experiente zguduitoare privind perenitatea fericirii in iubire, adica atunci cand nu mai credem in valabilitatea ei.
Ma indoiesc, de asemenea, ca trairile noastre legate de trecerea iubirii ar aparea in functie de infideliate. De cate ori n-am simtit, alaturi de momentan-unicul iubit, excluzand cu indiferenta orice al barbat , privirea vremelniciei atintita asupra mea! Aceasta raza racoroasa descompunea in elementele sale esenta reala a oricarui lucru. Esenta frumusetii, la nivelul permis ei, cel al fenomenelor, caci frumusetea umana nu are adancimi ( ci, eventula, doar sens, daca il are) si tot ceea ce am considera ca fiind continutul intrisec al frumusetii nu mai este frumusetea insasi, ci altceva, o notiune de obicei morala sau afectiva, bunatate, dragoste ,razbunare, recunostinta,ura, sacrificiu, eroism sau egoism cu pleoapele inchise-de cele mai multe ori, din pacate, egoism. Si capodoperele artelor plastice sugereaza astfel de continuturi dincolo de frumusetea surprinsa ca fenomen, ceva ce nu mai este frumusetea insasi, ci cu totul altceva.
Raspuns:
Vremelnicia
teama continua,
ticaitul mut!
freamatul iubirii pierdute,
lacrima celor patru zari!
Comments
Post a Comment