Skip to main content

Mea culpa

Nu stiu unde incepe totul nu am idee unde se termina. Nu am idee de ce a inceput totul sau ce ar putea sfarsi totul.
Canva imi era usor sa gresesc dand mereu vina pe altii, minteam sau gaseam o metoda sa ies cu basmaua curat in cele din urma dar ceva s-a schimbat intre timp... azi nu mai sunt interesata doar de cat de mult as putea sa scad in ochii celor dragi, mai degraba uimita de cat de mult pot sa scad in ochii mei. Daca cei ce ma iubesc mai gasesc puterea sa ma iubeasca si sa ma ierte eu nu mai pot, mi-e greu sa privesc chipul strain din oglida si mi-e sila sa iert mereu acelasi greseli stupide. S-au dus zilele cand un simplu 'imi pare rau' repara totul, s-au dus zilele in care credeam in inocenta mea, s-au dus zilele in care credeam in mine. Nimic in lume nu-i mai neplacut decat sa-ti faci 'mea culpa' si nimic nu e mai iritant decat sa fii iertat de cei din jur dar sa nu poti sa te ierti tu insati, sa recastigi incredera celor din jur dar sa o pierzi pe ta...in tine .
Azi nu mai cred in mine si nici nu mai pot sa ma iert. Azi mi-e rusine sa privesc in oglinda, azi nu mai cred nimic din ceea ce spun stiu ca trebuie sa ma feresc.... de mine si tot azi ma intreb cum sa traiesti cu cineva (mai bine zis in cineva) in care nu ai incredere, cum pot sa traiesc cu mine cand stiu ca mai devreme sau mai tarziu am sa o dau din nou in bara, ca am sa mint din nou mai devreme sau mai tarziu . Azi ma intreb scarbita ' cum ai putut' si tac pentru ca stiu raspunsul ce ma apasa greu de prea mult tip, l-am auzit de prea multe ori. Azi as termina totul, ar fi usor, poate prea usor pentru mine dar din pacate le-as aduce prea multa suferinta celor dragi si cred ca au suferit suficient, egoismul meu se va opri aici,nu pentru ca nu as merita ci pentru ca cei pe care ii iubesc nu merita inca un gest de lasitate si egoism din partea mea.
De azi am sa incerc sa traiesc cu mine si stiu ca acesta va fi pedeapsa mea!
Am sa-mi doresc mereu sa iau cu mine toata suferinta pe care am cauzat-o vreodata....As vrea sa pot lua asupra mea orice durere cauzata chiar sa sufar de mii de ori mai mult, as vrea sa sterg totul, sa nu mai existe durerea provocata de mine sa nu mai exist eu, sa nu ramand decat paful si pulberea

Comments

  1. Am cautat o adresa de contact pe pagina ta..insa nu am gasit...
    As vrea sa vorbim...gasesti la mine adresa de mail...
    cu drag....>:D<

    ReplyDelete
  2. no, it's not your fault!

    ReplyDelete

Post a Comment

Popular posts from this blog

Here but not there

Am I still me if the one I was was yesterday got lost? Am I still me if the feeling that keept me alive till now vanished in thin air?  My feet were never bare before, my dream never dared to be born. The words are just that words they can't touch unless they're meant to caress . Let me sit at your feet because I feel like not because you want me to. Let stand behind you because I like the view better.  Let me be me because I don't feel like faking anymore else anymore.  I have nothing  offer you but have everything to give to myself. 

Despre tine

Azi, de ziua mea am realizat mai mult ca oricand ca trebuie sa ma intorc la tine sa iti multumesc. Chiar daca iti repet zi de zi cat de mult te iubesc, nu cred ca ma auzi cu adevarat! Am sa ti-o repet din nou ' TE IUBESC' pare un un cuvant banal, lipsit de sens si poate ca nu va face niciodata dreptate sentimemtelor mele. Cred ca undeva in stele a fost scris ca noi sa ne cunoastem si mai ales sa ne iubim. Cred ca tot acolo ne-a fost scrisa viata pagina de pagina pe parcurs ce noi am scris-o cu fiecare gest, gand sau respiratie, acum am sa scriu eu pagina iubirii noastre. Cred ca vremea a sosit sa iti spun adevarul, desi il stii nu stiu daca crezi cu adevarat dar nu-ti face nimic, avem o eternitate inainte, asa ca nu e nici o graba. Viata aici s-ar putea sa fie scurta sau lunga (tii minte ca plangeam ore in sir de teama ca am sa te pierd?, acum stiu, e imposibil) sa stii ca ti-a fost dar sa fii al meu si numai al meu! Sa stii ca sunt parte din sufl...

Casa din vis

In vise sunt asteptata mereu de aceiasi casa. Timpul n-a schimbat nimic din infatisarea ei sau a strazii pe care se afla. E un loc unde timpul s-a oprit pentru a ma astepta pe mine. Poata casei, usa, geamurile sunt mereu deschise indemnandu-ma sa intru.Florile sunt mereu inflorite si inmiresmate tanjind dupa atingerea mea. Probabil intr-o lume fara de lege si fara de timp aceea casa imi apartine si si plange de dorul meu asa cu si eu in lumea ciudata a viselor ma intorc mereu  de unde am plecat....