Imi pierdusem fericirea la un joc de zaruri, nimeni nu ma avertizase sau mai bine zis nimeni nu ma invatase cum sa joc. Camera de hotel era mult prea rece, numic nu poate fi mai oribil decat o camera de hotel goala si rece in ajun de plecare. Am deschis ochii, eram treaza de vreo doua ore desi nu reusisem sa dor prea mult, eram nervoasa. Mi-am aprins o tigara si mi-am facut o cafea sa ma incalzesc. Mi-am asezat scanulu langa geam si priveam strazile pustii convinsa fiind ca sunt singura persoana care e treaza in intreg orasul. Detest sa fumez dimineata si totusi o fac .Scot o foaie de hartie o impart in doua. Pe prima parte scriu Reusite pe partea a doua scriu Esecuri mintea mi se invarte in gol incercand sa aflu evenimente . Bineteles ca fac o un carnat ( la figurat!) in dreptul Esecului si realizez ca pe o scara de la 1 la 10 am reusit sa fac -25 ma felicit si mi-as trage 2 palme daca as avea destul curaj, dar nu am asa ca mai adaug un plus la Esec si uite cum fac -26 cu felicitari. Sting tigara cu promisiunea sa e ultima iar in timp ce promit asta imi dau seama ca sunt la -27 . Apoi intru in dus cu planuri mari de viitor.
La plecare intreb la receptie daca am primit vreun mesaj si sunt privita precum un catel abandonat trec cu privirea peste acest gest si imi comand un taxi iar apoi ma indrept spre sala de mese unde ma decid sa iau un mic dejun copios constand in : o cafea cu doua lingurite de zahar. In timp ce iau micul dejun contemplez la ceea ce-a mai oribila dimineata din acel an si ajung la concluzia ca aceasta dimineata merita acest premiu si aplauzele de rigoare. Dimineata zilei de 27 Octombrie 2005, ziua care avea sa schimbe tot restul vietii mele. Azi, privind in urma, nu as schimba nimic din ea nici macar o secunda
un inceput trist dar m-am bucurat sa citesc sfarsitul! Bravo tine!
ReplyDeleteBrrr parca ma lua frigu cand am citit acolo!