Credinta unui om e sacra si nimeni nu are dreptul sa o conteste dar cand omul ajunge sa isi puna intrebari cine are dreptul sa ii raspunda?
Candva iubeam filmele cu happy end, mi-a luat ceva vreme sa inteleg ca in viata nu exista happy end! Sau daca apare la un moment dat e relativ si de cele mai multe nu e un end, e un intermezzo in cel mai bun caz!
Nimic nu mi-a schimbat credinta sau parerea dar m-am trezit cu niste intrebari a caror raspuns il gasesc dificil de afalt daca nu chiar imposibil.
Desi multa lumea ar spune ca am sufletul otravit de recenta suferinta provocata de moartea unei fiinte de care eram atasata dar, nu pot sa nu ma intreb ce rost sa ne atasam in viata de cineva cand stim ca mai devreme sau mai tarziu un bad end va aparea?!
Ce rost sa ne mai nastem daca oricum murim? Ce rost sa mai iubim daca mai devreme sau mai tarziu acea persoana va muri? Ce rost sa ne mai socializam cand stim ca mare parte din cei cu care ne vim socializa vor muri? La ce rost ca lumea sa se indragosteasca si sa faca copii cand in cele din urma si acesti vor muri?! Ce sens toata aceasta tevatura? Teama de a nu fi iubit, teama ca ai sa mori singur, teama ca ai esuat in viata, teama ca nu esti placut de societate, teama ca parinti nu te vor, teama ca nu esti suficient de bun, teama ca intr-o zi ai sa regreti. Ce rost are sa avem aceste temeri cand oricum o sa murim! Si de parca a muri nu e suficient de stupid mai tre sa si putrezim!
Asa ca ai 2 alternative!
1.) sa ignori o viata intreaga un sfarsit iminent si desi toti mor in jurul tau tu sa respiri usurat ca nu ti s-a intamplat tie sau celor dragi tie....daca sunt celor dragie tie, iti spui asta e 'Shit happends' dar mergi mai departe ca esti inca viu si continui sa ignori faptul ca pe zi ce trece MORI...si continui sa ignori mirosul inevitabil de putregai.
2.) sa te razvratesti, nu ca ar ajuta la ceva dar macar poti sa te racoresti! Sa te razvratesti impotriva tuturor si sa le spui ca nu iti pasa! De ce ti-ar pasa, doar nimeni nu-ti cerere parerea! Nu te-a intrebat nimeni daca vrei sa te nasti, si uite, aici esti! Nu te-a intrebat nimeni daca iti place familia in care ai sa te nasti si uite, tre sa zambesti cand ti se arunca mancare cu polnicul in blidul jegos si sa zici 'multumesc frumos pentru toate darurile astea minunate ! Va multumesc voua, nu lui Mos Craciu, caci Mos craciun nu exista, e meritul tau si ai tinut sa imi spui asta de cand aveam 3 ani!'
Ce rost are ca nimeni nu mi-a cerut parerea, mi-as fi dorit sa fiu pianista daca urechea muzicala nu a fost unul din darurile primite! Nope, dar am daruri mai alese :boli de inima, autism si alte minunatii! Ce bucurie sa traiesc ca asa si-a dorit cineva si ce fericire sa mor cand zarurile sortii se vor arunca , la decizia altora! Eu sunt aici sa fac ce doresc altii : Divinitati nepasatoare, societate, parinti, vreme....Sunt marioneta perfecta si abia astept sa imi iau mult asteptatul cadou : 6 lemne in care imi voi permite sa putrezesc, ca asa au vrut altii, nu ca as fi vrut eu!
Cuvintele-mi sunt venin si ochii mi-s innecati de tristeti pe care am fost obligata sa le infrunt ...nu am avut de ales! Conditita sine-qva-non de a fi mascota ideala e sa te prefaci ca esti multumit si satisfacut, altfel piesa asta de circ nu va avea reusita si ma tem sa ma intreb ce repercursiuni ar avea asupra mea, nu ca mi-ar pasa dar nu-mi pot starni curiozitatea!
Nu conteaza cate inimi se frang cand o marioneta se piede in neant si nu se va intoarce in veci, cui ii pasa? Cui ii pasa de lacrimile pierdute? Cui ii pasa de golul lasat ? Cui ii pasa de racnetul ce-ti sta in piept gata sa sparga colivia pieptului? Cui ii pasa ? NIMANUIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIII, NICIODATA!Maini reci in schimb te vor bate te umar si-ti vor spune ' lasa ca acum e mai bine, precis in Rai' Stau si ma intreb cand toate povestile de adormit marionete se vor termina!? Cine s-a intors din putrefactie?
Dap, poate sunt suparata ca un suflet s-a pierdut fara rost...nu ca ar fi o mare scofala pentru ca milioane de suflete dispar zilnic, le observa cineva? Ma indoiesc!
Azi vreau sa iau pe cineva de guler, azi vreau explicatii ! Daca exista cineva, undeva cu adevarat azi, am sa aflu raspunsrile!
Nu more bullshit! I will rot anyway so, u better come up with some answers!
Bine te-am gasit, suflet pierdut.
ReplyDeleteAm citit scrisoarea catre Mickey, si-am plans si eu, de parca l-as fi cunoscut personal pe micul hamsteras. Ai mare dreptate cu ceea ce spui, si nimeni nu-ti va putea da vreodata un raspuns acceptabil, dar macar sper sa te bucuri ca impartasim amandoi aceleasi intrebari far de raspuns. Razvratirea e buna, pentru incercarea de a te rupe de statutul de marioneta, fixat de cei din jur, societate,parinti,profesori,colegi,sentimentul libertatii este cel mai scump,la dracu cu toate mastile si papusile din carpe. Dar te-ai gandit ca daca totul ar fi etern poate ar fi chiar mai rau, sa vezi aceleasi chipuri vesnic neschimbatoare? Poate ca totusi moartea, trecerea, schimbarea si transformarea sunt benefice. Oare daca am stii ca totul e etern si imuabil, ne-am mai stradui sa traim? Suntem liberi daca vrem cu-adevarat, avem insa curajul, dorinta nebuna de-a fi noi insine si nu copiile fidele ale celor ce vor sa ne modeleze? Asta e intrebarea la care trebuie de fapt sa gasim raspuns, iar raspunsul nu ti-l poate da nimeni decat tu insuti, asadar Parsifalul din tine va gasi calea spre eliberare. Capul sus suflet pierdut, nu esti singur in oceanul de singuratate, sunt si eu aici, mic neinsemnat, necunoscut tie, dar mereu alaturi de tine. Sau poate tu esti cea care alaturi de mine, prin plansul tau si sufletul lui Mickey m-ai facut sa simt ca traiesc, ca sunt viu, prin intrebarile tale respir iar aerul rarefiat al inaltimilor, suntem liberi daca ne dorim. Iti multumesc pentru tot, moartea lui Mickey nu a fost in zadar, de dincolo imi zambeste cu boticul lui umed si roz, si-mi sopteste la ureche melodia vesnicei schimbari, si-mi trimite pentru tine un gand ca o rugaciune: "Ioana, prin iubirea ta eu micul tau dragalas hamsteras sunt fericit, te-ai gandit ce clipe minunate ne-am daruit amandurora? Nimeni nu ne va lua amintirile, ne vom reantalni, pentru ca am uitat de fapt sa-ti spun esenta, Ioana mea draga, prin iubirea ta am devenit nemuritor"
Bine ai revenit in lumea virtuala! Ieri, pe la 19-19.30 treceam pe deasupra brasovului si m-am gandit putin la tine si la ceea ce ai scris despre Mickey....de fapt la tot ce ai scris...nu-ti dau dreptate pt ultima postare...dar cine-s eu....si poate ca nu vrei sa stii alt punct de vedere....stiu sigur ca te-as convinge..
ReplyDeleteIntr-o zi am sa invat sa pierd oameni. Am sa invat resemnarea si cum se renunta. Am sa invat si uitarea si leacurile pentru sufletul meu. Am sa stiu candva cand sa ma opresc si cand sa merg mai departe. Poate ca am sa si pot ierta, iar din acea clipa nimic din trecut nu ma va mai atinge. Am sa invat sa iubesc frumosul si uratul deopotriva, viata si moartea in egala masura, emotia si suferinta. Am sa invat sa-mi iubesc singuratatea si atunci poate am sa ma iubesc pe mine. Am sa invat autocontrolul si ratiunea. Voi sti sa imi doresc exact atat cat am nevoie, sa plang atat cat trebuie, sa rad atunci cand e cazul, am sa invat sa rad.
ReplyDeleteVa multumesc pentru cuvintele frumoase desi dupa cele scrise mai sus nu cred ca le merit si totusi cuvintele-mi otravite nu v-au oprit sa incercati sa-mi managiati sufletul.
ReplyDeleteNu stiu daca intr-o zi am sa pot invata sa pierd oamenii, mi-a luat o vesnicie sa-mi permit sa iubesc oamenii iar acum cand am trecut peste aceasta bariera cum sa invat sa ii pierd? Mi-a fost atat de greu sa-mi deschid inima sa pot sa spun 'ai mereu un loc aici' iar acum sa raman cu portile inimii deschise caci ele nu mai stau marete sa-mi pazeasca goliciunea din inima...caci odata ce iubesti si pierzi ce-ai iubit ramane un gol imens. E precum o cladire imensa in centrul unui oras pe care cineva o darma....va fi un gol imens ! Nu poti sa zambesti trecand pe lanaga ca si cum nici n-a fost! Ai nevoie de un timp, sa-ti aduni gandurile si simturile. Ai nevoie sa privesti la cer si sa spui ' Inteleg ca ai motivele Tale dar acum Te rog, astupa-Ti urehile'.
Ai nevoie de timp sa retraiesti fiecare clipa pe care candva ai risipit-o fara sa o traiesti la adevarata ei valoare, ai nevoie de timp sa sufleri, sa dai vina , sa blestemi, sa tipi, sa juri si mai ales sa te iveti cu ideea ca ceea ce pana ieri era 'normal' azi e pustiu. Trebuie sa inveti sa iti cunosti casa pustie si lipsita de viata, trebuie sa te privesti in oglinda sa vezi cum fiecare celula din tina tipa de durere. Trebuie sa te rogi pentru sufletul celui pierdut prea curand si mai ales pentru sufletele care sunt acolo in acest univers....
Azi mi-am amintit iar de Mickey (inca nu a trecut zi fara sa ma gandesc la ea) si mi-am dat seama ca n-am sa ma mai vad in ochii ei in veci , ca ea n-a prinz aceasta zi minunata ....
As vrea sa pot sa invat...
"Viata e un mod lent de a muri"(citeodata)...si tocmai din acest motiv trebuie sa invatam sa traim fiecare clipa la adevarata ei valoare...pentru noi sau pentru cei ce ne iubesc sau i-am pierdut.
ReplyDeletebinele si raul sint cele doua necesitati ale vietii....nu exista una fara cealalalta...sint doua parti opuse ale vietii...fara ele nu ar exista viata... viata nu poate exista fara moarte si invers...
ReplyDelete-raspunsurile pe care omul le cauta sint in el...insa pentru a le descoperi trebuie sa deschida sufletul
-finalurile fericite par ceva fictiv...asa cum am spus viata e un mod lent de a murii,dar am si adaugat citeodata...pentru ca durerea de azi poate fi zimbetul de maine....depinde doar de cit de mult vrei sa simti durerea...uneori durerea poate fi folosita....si deci nu e ceva negativ...
-e putin egoista intrebarea dar intreb eu tu cind vei parasi aceasta lume chiar crezi ca nimeni nu o sa-ti duca lipsa....sau de ce crezi ca acel sfarsit e neaparat rau....poate acea fiinta in calatoria numita viata si-a implinit menirea...a starnit dragoste,zambete...
-as putea spune ca ne nastem citeodata doar pentru ca contrceptia nu prea era utilizata de parinti nostri :)...ne nastem aici pentru ca trebuie sa invatam ce reprezinta viata si valoarea ei...iar moartea ...e un cuvint pe care noi oamenii l-am impodobit cu cele mai negre ginduri si reprezentari...nu e decit un pas...mai departe.Moartea nu desparte doua persoane ce se iubesc...iubirea nu are moarte.Socializam pentru ca acolo in noi chiar daca incercam cu inversunare sa acoperim exista frica de singuratate...pornita din suflet pentru ca defapt nu vom parasi conditia acestui univers singuri.Teama de a nu fi iubit e normala atita timp cit valoarea acestui sentiment a devenit materiala.Principiile cesprijina temelia societatii actuale sint total gresite ...dar e mai usor sa le acceptam decit sa le combatem...Daca imi permiti am sa-ti ofer o alta alternativa...afla ce este ceea ce iti place si fa acel lucru in viata....fericirea si implinirea nu o sa lase asteptate.Evolutia biolegica si tehnologica a umanitatii creeaza persoane cu astfel de probleme...
In parte poate am raspuns sau poate defap nu sint raspunsurile pe care le cauti...pentru ca defat intrebarile sint aceleasi insa raspunsurile depind de la om la om,de la viata la viata...Oricum sint acolo ascunse in sufletul tau si probabil viata le-a acoperit cu durere...
desi nu imi place sa ma repet in ceeea ce spun dupa cele citite mai sus permitem sa folosesc o replica pe care am folosito si pe blog la mine dar au imprumutato si altii si anume :"daca nu cosideram sinuciderea o lasitate ma sinucideam inainte de a ma naste "
ReplyDeleteIti multumesc Anonymus, ai dreptate, a trai inseamna a muri putin in fiecare zi si viata merita traita pentru ca pana la urma a fost un dar....hai sa nu cautam calul primit in dar la dinti ...pentru a descoperi ca nu va dura o vesnicie :))
ReplyDeleteAdy, cuvintele tale mi-au ajuns la suflet, iti multumesc. Desi azi pare greu de crezut am cautat mereu raspunsuri la intrebari, am cautat adevararuri sacre...am cautat si credeam ca am gasit raspuns la fiecare tremur, gand si clipire. Ai perfecta dreptate ca nu exista viata fara moarte, bine fara rau desi aici e discutabil dupa cum ai zis si tu depinde de la om la om....ce mie imi pare a fi ok tie poate sa ti se para contrariul....credeam ca am inteles ca suntem datori cu o moarte , credeam ca am inteles ca nu se termina totul aici, dar oricat de mult am citit si oricat am crezut cand am fost confruntata cu realitatea a fost un soc enorm! Nu am gasit nici o carte care sa imi ia durerea sau sa ma invete sa nu mai sufar.... E usor acum, a mai trecut dar atunci cand doare si ti se rupe sufletul cred ca cel mai indicat e sa tipi....ca apoi oameni sufletisti vin sa iti dea o managiere si sa te aline....asta e ceva ce nu poti gasi intr-o nici o carte decat intr-un suflet! Iti multumesc! Va multumesc!
ReplyDeleteGainusa nebunatica sunt 100% d'acord cu tine! Multumesc esti un dragut!
ReplyDelete