Printre felicitarile priminte de ziua mea am gasit una care mi-a mangaiat ochii, auzul si simtamintele . Spunea asa ' In fiecare persoana de 30 de ani exista un copil socat de 18 ani care tipa : Ce s-a intamplat ?' Adevarat, inca ma simt de 18 ani si ma intreb, 'ce s-a intamplat? Cum s-a ajuns aici? '
Amuzant mi se pare ca la varsta de 18 ani credeam ca le stiu pe toate. Stiam ca nu vroiam sa fiu in preajma prea mult. Planul era simplu : traiesc viata la maxim, fara obligatii, fara complicatii ,doar eu si Valy mea ( cutulica mea) Apoi la 30 de ani hai sa zicem 35 de ani -in cazul in care conditia fizica imi permite- apoi sa mor. Simplu si la obiect planul nu era deloc complicat. Nu vedeam sensul vietii dupa 30 de ani, si de ce l-as fi vazut atunci la 18 ani? Poate eram prea simpla in gandire sau cum multi m-au caracterizat prea superficiala. Uitandu-ma in urma azi, mi-e mila de copila de 18 ani care eram atunci. Cu sufletul mereu tremurand de teama ca n-am sa ma ridic la nivelul asteptarilor, ca n-am sa fiu iubita sau ca prezenta mea nu ar fi dorita. Nu eram superficiala, eram doar o vraiste sufleteasca, eram speriata si singura.
In ultimul an m-am gandit destul de des la trecut si la viitor totusi incercand sa raman cu picioarele in prezent. M-am gandit daca mi-as dori sa fiu din nou de 18 ani si am zambit amar 'nu, cu siguranta, nu!' Dar, de ce totusi, ma tem de varsta asta? M-am privit in oglinda si mi-am dat seama ca imi place ceea ce vad. Nu mi-a fost dat sa fiu o frumusete rapitoare motiv pentru care uratica nu mi-am permis eu sa fiu. Da, desi mi-ar fi placut sa fi zdrobit inimi doar la o batere din pleoape,acu 10 ani. Azi, ma bucur ca sunt cum sunt .
Uneori file din viata mea mi se redeschid si ma fac sa zambesc. Aveam doar 6 ani cand Nelutu, venit in vizita la matusa sa, s-a decis sa imi faca declaratii de dragoste in timp ce eu duceam gunoiul. N-am protestat la inceput dar, cand mi-a zis ' te iubesc' ceva s-a schimbat in viata mea pentru eternitate. Am aruncat linistita gunoiul apoi m-am intors rusinata spre el si l-am privit .Nu puteam sa cred ca prima mea declaratie de dragoste vine de la o asemenea uratanie! M-a enervat cumplit motiv pentru care am aruncat cu galeata de gunoi in el si am fugit in casa la mama sa ii spun printre lacrimi ca cel mai urat baiat din lume s-a decis sa ma iubeasca! In timp Nelutu a crescut,si parca nu mai era cel mai urat baiat din lume. Desi nu s-a mai apropiat vreodata de mine, nici macar sa-mi vorbeasca,banuiesc ca pentru el am sa raman mereu 'Fata care a arunca cu cosul de gunoi in mine'
Apoi a venit la Radu pe cand aveam vreo 13 ani, sa ma ajute sa imi repar bicicleta . Faceam mereu pana pe spate, asa ca intr-o zi mi-a propus sa merg cu el la vulcanizare. Nu am vazut nimic rau in asta mai ales ca mamele noastre erau prietene de o vesnicie. Pe malul Ariesului insa, printre mii povestiri Radu face un gest nesabuit, ma ia de mana. A fost prima data cand un baiat ma tinea de mana, inima imi batea navalnic. ' Am sa ard in focurile iadului' mi-am spus 'asta e preacurvie' incepusem sa imi fac tot felul de ganduri mai ales ca eu era la o clasa speciala de Volei, unde eram 25 de fete, numai fete si dupa mai multe conversatii si dovezi am ajuns la concuzia ca poti ramane gravida si daca te tii de mana cu un baiat ( ca doar Petre asa a zis ca nu a avut aface nimic cu Marinela, decat ca s-a tinut de mana cu ea, si Marinela era gravida....deci am decis noi, poti face copii si daca te tii de mana) . Mi-am smuls mana din mana lui Radu, si m-am indreptat catre niste flori de brusturi crescuti pe marginea gardului, am cules o mana buna si m-am indreptat inapoi catre Radu : 'Radule, daca ma mai atingi vreodata iti promit ca ai sa manaci toate florile astea de brusture!' Radu s-a tinut de cuvant anul ala... Anul urmator insa in timp de ne indreptam spre statia de autobuz mi-a zis 'Stai!' M-am oprit buimaca fara sa inteleg ce vrea. Am simtit ceva apasandu-ma pe buze. Am facut ochii mari realizand ca Radu m-a sarutat , nu am apucat sa spun nimic caci Radu a rupt-o la fuga spre autobuz. Am tipat in urma lui ' Te omor, Radule! ' dar el era deja in autobuz, departe de mine si in siguranta. Cred ca au trecut mai mai bine de 15 ani de cand l-a vazut pe Radu, am auzit ca e casatorit si are 2 copii, ii doresc tot binele din lume, nu pot insa sa ma intreb insa daca se mai teme de mine .
Intr-o plimbare ce dadea dovada de a fi plictisitoare, facut la insistentele Florinei ajunsa in fata la Paniro ( Materna) mi-au cazut ochii peste umbra unui om. Mi-am tinut privirea atintita spre el, in timp ce el la randul lui ma privea in ochi. O voce parca mi-a zis ' nu-ti intoarce privirea' iar eu am ascultat. Dupa ce am strabatut cca 150m privindu-ne in ochi ne-am oprit fata in fata, fara a spune un cuvat. Florina si-a fluturat mana in fata noastra tipand ' Pamantul catre Ioana si Didi, reveniti va rog!' Asa am trait prima dragoste, cu capul mai mult in aer. Extrem de egoista si 'crizata' cum ma descriau cei ce ma iubeau. Dar, in maiera mea egoista l-am iubit pe Didi. Tin minte cand la o petrecere am devenit pentru prima data geloasa pe aceasta fata care doarea cu orice pret sa imi fure iubitul. Nu mi-a trebuit mult pana i-am gasit bocancii la intrarea in casa unde se tinea petrecerea. I-am luat bocancii si i-am atuncat in veceul din gradina, m-am simtit extrem de fericita, si orgoliul meu s-a simtit alintat mai ales ca eu am plecat acasa cu el si cu bocanci in picioare, ceea ce nu puteam spune despre ea.
Apoi am plecat in lume sa imi gasesc adevaratul drum, care avea sa ma faca fericita, nu fleacurile din Turda care ajunsesera sa fie dureroase. Am ajuns in Bucuresti unde mi-am facut o multime de prieteni , am regasit-o pe Mihaela, prietena mea din copilarie care mi-a daruit-o pe cea care avea sa imi schimbe viata pentru totdeauana. Mi-am dorit mereu un catel : baietele, alb si flocos. De 8 Martie am primit de la Mihaela o catelusa neagra si cu parul foarte scurt,inca cand am vazut asa mica, neagra si inocenta m-am indragostit de ea! Mi s-a spuns ca a fost nascuta pe 14 februarie, de Sfantul Valentin , asa ca am decis victorios : 'Se va numi Valentina!' Si asa a intrat Valy (cum o numesc cei apropiati) in viata si sufletul meu. Am avut impreuna ani fericiti si impliniti. cand afara era ger si ningea, noi ne aveam una pe cealata sa ne incalzim! Am cunoscut o alfel de iubire. Valy a trecut cu pasi inceti de la a fi cainele meu in a fi stapanul meu.La inceput eram ca surorile, cumparam de la Mac Donalds meniu big mac,ea manca cartofii iar eu big macul, insa in timp rolurile s-au inversat si eu am ajuns sa manac chifla de la big mac si cartofii in timp ce Valy manca carnea de la big mac. Daca la inceput ea dormea pe podea si eu in pat, dupa o vreme si-a facut loc in pat si mai mult, incepuse sa ma impinga cu labutele ei, ca si cum n-ar fi avut destul loc in pat de mine! Acu 5 ani cand am plecat din tara, am lasat-o pe Valy la matusa mea la Brasov. Matusa mea nu are copii asa ca o iubeste pe Valy ca pe ochii din cap.
Va continua
Amuzant mi se pare ca la varsta de 18 ani credeam ca le stiu pe toate. Stiam ca nu vroiam sa fiu in preajma prea mult. Planul era simplu : traiesc viata la maxim, fara obligatii, fara complicatii ,doar eu si Valy mea ( cutulica mea) Apoi la 30 de ani hai sa zicem 35 de ani -in cazul in care conditia fizica imi permite- apoi sa mor. Simplu si la obiect planul nu era deloc complicat. Nu vedeam sensul vietii dupa 30 de ani, si de ce l-as fi vazut atunci la 18 ani? Poate eram prea simpla in gandire sau cum multi m-au caracterizat prea superficiala. Uitandu-ma in urma azi, mi-e mila de copila de 18 ani care eram atunci. Cu sufletul mereu tremurand de teama ca n-am sa ma ridic la nivelul asteptarilor, ca n-am sa fiu iubita sau ca prezenta mea nu ar fi dorita. Nu eram superficiala, eram doar o vraiste sufleteasca, eram speriata si singura.
In ultimul an m-am gandit destul de des la trecut si la viitor totusi incercand sa raman cu picioarele in prezent. M-am gandit daca mi-as dori sa fiu din nou de 18 ani si am zambit amar 'nu, cu siguranta, nu!' Dar, de ce totusi, ma tem de varsta asta? M-am privit in oglinda si mi-am dat seama ca imi place ceea ce vad. Nu mi-a fost dat sa fiu o frumusete rapitoare motiv pentru care uratica nu mi-am permis eu sa fiu. Da, desi mi-ar fi placut sa fi zdrobit inimi doar la o batere din pleoape,acu 10 ani. Azi, ma bucur ca sunt cum sunt .
Uneori file din viata mea mi se redeschid si ma fac sa zambesc. Aveam doar 6 ani cand Nelutu, venit in vizita la matusa sa, s-a decis sa imi faca declaratii de dragoste in timp ce eu duceam gunoiul. N-am protestat la inceput dar, cand mi-a zis ' te iubesc' ceva s-a schimbat in viata mea pentru eternitate. Am aruncat linistita gunoiul apoi m-am intors rusinata spre el si l-am privit .Nu puteam sa cred ca prima mea declaratie de dragoste vine de la o asemenea uratanie! M-a enervat cumplit motiv pentru care am aruncat cu galeata de gunoi in el si am fugit in casa la mama sa ii spun printre lacrimi ca cel mai urat baiat din lume s-a decis sa ma iubeasca! In timp Nelutu a crescut,si parca nu mai era cel mai urat baiat din lume. Desi nu s-a mai apropiat vreodata de mine, nici macar sa-mi vorbeasca,banuiesc ca pentru el am sa raman mereu 'Fata care a arunca cu cosul de gunoi in mine'
Apoi a venit la Radu pe cand aveam vreo 13 ani, sa ma ajute sa imi repar bicicleta . Faceam mereu pana pe spate, asa ca intr-o zi mi-a propus sa merg cu el la vulcanizare. Nu am vazut nimic rau in asta mai ales ca mamele noastre erau prietene de o vesnicie. Pe malul Ariesului insa, printre mii povestiri Radu face un gest nesabuit, ma ia de mana. A fost prima data cand un baiat ma tinea de mana, inima imi batea navalnic. ' Am sa ard in focurile iadului' mi-am spus 'asta e preacurvie' incepusem sa imi fac tot felul de ganduri mai ales ca eu era la o clasa speciala de Volei, unde eram 25 de fete, numai fete si dupa mai multe conversatii si dovezi am ajuns la concuzia ca poti ramane gravida si daca te tii de mana cu un baiat ( ca doar Petre asa a zis ca nu a avut aface nimic cu Marinela, decat ca s-a tinut de mana cu ea, si Marinela era gravida....deci am decis noi, poti face copii si daca te tii de mana) . Mi-am smuls mana din mana lui Radu, si m-am indreptat catre niste flori de brusturi crescuti pe marginea gardului, am cules o mana buna si m-am indreptat inapoi catre Radu : 'Radule, daca ma mai atingi vreodata iti promit ca ai sa manaci toate florile astea de brusture!' Radu s-a tinut de cuvant anul ala... Anul urmator insa in timp de ne indreptam spre statia de autobuz mi-a zis 'Stai!' M-am oprit buimaca fara sa inteleg ce vrea. Am simtit ceva apasandu-ma pe buze. Am facut ochii mari realizand ca Radu m-a sarutat , nu am apucat sa spun nimic caci Radu a rupt-o la fuga spre autobuz. Am tipat in urma lui ' Te omor, Radule! ' dar el era deja in autobuz, departe de mine si in siguranta. Cred ca au trecut mai mai bine de 15 ani de cand l-a vazut pe Radu, am auzit ca e casatorit si are 2 copii, ii doresc tot binele din lume, nu pot insa sa ma intreb insa daca se mai teme de mine .
Intr-o plimbare ce dadea dovada de a fi plictisitoare, facut la insistentele Florinei ajunsa in fata la Paniro ( Materna) mi-au cazut ochii peste umbra unui om. Mi-am tinut privirea atintita spre el, in timp ce el la randul lui ma privea in ochi. O voce parca mi-a zis ' nu-ti intoarce privirea' iar eu am ascultat. Dupa ce am strabatut cca 150m privindu-ne in ochi ne-am oprit fata in fata, fara a spune un cuvat. Florina si-a fluturat mana in fata noastra tipand ' Pamantul catre Ioana si Didi, reveniti va rog!' Asa am trait prima dragoste, cu capul mai mult in aer. Extrem de egoista si 'crizata' cum ma descriau cei ce ma iubeau. Dar, in maiera mea egoista l-am iubit pe Didi. Tin minte cand la o petrecere am devenit pentru prima data geloasa pe aceasta fata care doarea cu orice pret sa imi fure iubitul. Nu mi-a trebuit mult pana i-am gasit bocancii la intrarea in casa unde se tinea petrecerea. I-am luat bocancii si i-am atuncat in veceul din gradina, m-am simtit extrem de fericita, si orgoliul meu s-a simtit alintat mai ales ca eu am plecat acasa cu el si cu bocanci in picioare, ceea ce nu puteam spune despre ea.
Apoi am plecat in lume sa imi gasesc adevaratul drum, care avea sa ma faca fericita, nu fleacurile din Turda care ajunsesera sa fie dureroase. Am ajuns in Bucuresti unde mi-am facut o multime de prieteni , am regasit-o pe Mihaela, prietena mea din copilarie care mi-a daruit-o pe cea care avea sa imi schimbe viata pentru totdeauana. Mi-am dorit mereu un catel : baietele, alb si flocos. De 8 Martie am primit de la Mihaela o catelusa neagra si cu parul foarte scurt,inca cand am vazut asa mica, neagra si inocenta m-am indragostit de ea! Mi s-a spuns ca a fost nascuta pe 14 februarie, de Sfantul Valentin , asa ca am decis victorios : 'Se va numi Valentina!' Si asa a intrat Valy (cum o numesc cei apropiati) in viata si sufletul meu. Am avut impreuna ani fericiti si impliniti. cand afara era ger si ningea, noi ne aveam una pe cealata sa ne incalzim! Am cunoscut o alfel de iubire. Valy a trecut cu pasi inceti de la a fi cainele meu in a fi stapanul meu.La inceput eram ca surorile, cumparam de la Mac Donalds meniu big mac,ea manca cartofii iar eu big macul, insa in timp rolurile s-au inversat si eu am ajuns sa manac chifla de la big mac si cartofii in timp ce Valy manca carnea de la big mac. Daca la inceput ea dormea pe podea si eu in pat, dupa o vreme si-a facut loc in pat si mai mult, incepuse sa ma impinga cu labutele ei, ca si cum n-ar fi avut destul loc in pat de mine! Acu 5 ani cand am plecat din tara, am lasat-o pe Valy la matusa mea la Brasov. Matusa mea nu are copii asa ca o iubeste pe Valy ca pe ochii din cap.
Va continua
Foarte, fosrte frumos spus , mi a placut sa citrsc si m a linistit, si eu am treizeci de ani si mi a fost greu sa inteleg ca se mai pot face inca multe si dupa varsta asta:)
ReplyDeleteAstept cu nerabdare continuarea.
ReplyDeleteMarius Z.
Desi am implinit 30 de ani iar varsta ma forteaza prin maturitate sa-mi dau seama care-mi este locul in societate prin ceea ce am acumulat pana acum, in sufletul meu ma simt un copil inocent insetat de cunoastere. Cat despre tine Ioana, dupa parerea mea la varsta asta frumoasa, este cea mai intensa, este o combinatie intre maturitate si experienta. Stiai ca o fata este pe deplin constienta de natura ei feminina dupa varsta de 30 de ani? Nu-i asa ca-i frumos? Fiecare etapa a vietii este interesanta la randul ei, adolescenta atunci cand am trait-o ... prin ea, am incercat sa palpam intensitatea fiecarei stari, emotii, etc. Atunci cand realizam cine suntem de fapt, noi ca oameni, suntem pregatiti pentru al doilea pas ... si tot asa mai departe. Daca ai un ochi fin si simti ca persoana din fata ta care incearca sa-si mascheze anumite stari interioare printr-o maturitate aparenta, acolo se afla un suflet de copil. Incearca sa "vezi" asta in fiecare om si o sa-mi dai dreptate.
ReplyDeleteCe frumoasa-i viata daca ar fi sa o privim ca pe un trandafir cu spini, arata frumos, miroase frumos iar ca sa nu ne intepam, trebuie sa stim de unde sa tinem acel trandafir.
Te pup,
Marius Z
Mi s-a parut interesant ce am gasit pe un blog si cred ca merita sa-l pun aici:
ReplyDelete"Toată inteligenţa tuturor oamenilor, cu toate geniile care au trăit cândva, din toate timpurile şi, a celor care trăiesc acum, adunate laolaltă, este ca o picătură de apă în oceanul infinit al înţelepciunii lui Dumnezeu...
"În cercul nostru strâmt", cum zicea Eminescu, toţi suntem supuşi, fără nicio scăpare, legilor care ne guvernează lumea noastră atât de limitată de materie, de spaţiu şi de timp.
Cine din această lume, din istoria acestei lumi, a putut sfida aceste limite?...
Până acum nimeni nu a reuşit să sfideze moartea, iar cei ce încă mai trăim, ne îndreptăm şi noi spre ea, vrând-nevrând...
Şi tot restul creaţiei - animale...plante...- întreţin ciclul vieţii şi al morţii pentru că aparţin acestei dimensiuni şi aici le este sensul existenţei...
De ce doar omul nu se mulţumeşte cu atât?...
De ce doar omul se întreabă, din cele mai vechi timpuri, de ce este aici?...
De unde vine?...
Şi unde merge?...
...şi dacă nu cunoaşte adevărul, inventează o religie, pentru că are o nevoie puternică de răspuns la toate aceste întrebări!
De unde acest dor de a trăi veşnic, de a învinge moartea?
De unde acest dor de nemurire în această lume în care toate mor...toate pier...toate trec...?
Pentru că omul nu aparţine acestei dimensiuni...este doar călător aici...şi poartă în el dorul pentru o altă lume, căruia îi aparţine...dorul de libertate, dorul de a evada din cercul strâmt al acestei lumi limitate...dorul de a învinge limitele...materia...spaţiul...timpul...moartea!
Aşa şi eu...doar în trecere pe aici... Şederea mea scurtă pe Pământ este ca un noduleţ pe un fir infinit... Dar acest noduleţ dă direcţie firului, pentru că aici îmi decid eu destinul şi îmi hotărăsc veşnicia...
Defapt...AICI...doar asta are cu adevărat importanţă!"
Cam atat ...
Marius Z
Amintiri ...ce-am fi noi fara ele? Am fi un fel de umbre . Abia astept si eu continuarea...continuarile. Si o sincera urare Ioana: varsta ta sa-ti ramana aceasta frumoasa tinerete...!!!
ReplyDeleteDarias, varsta e o stare de spirit. Unii incep sa traiasca la 50 de ani si descopera miracolele vietii! Sa nu lasi niciodata nimic sa te faca sa te simti marunta sau insignificata. Tu esti o stea, nu lasa pe nimeni si nimic sa iti umbreasca stralucirea sau sa iti umbreasca fericirea!
ReplyDeleteTe imbratisez cu drag
Marius, ma lasi fara cuvinte.
ReplyDeleteNu caut sa traiesc o vesnicie, departe de mine gandul, incerc insa sa inteleg ce se intampla cu mine si de ce.
Imi place din cand in cand sa sa intorc privirea inapoi, doar pentru a-mi amintit de unde am pleca ,pentru a putea aprecia drumul strabatut.
Intr-adevar nu as schimba nimic din viata mea, pentru ca ea este perfecta si mai ales este asa cum trebuie sa fie. Da, mai ai dreptate si cu faptul ca mi-a luat 30 de ani sa stiu ce doresc de la mine, de lume si de la viata pentru ce m-as intoarce la varsta de 17 ani cand eram asa confuza si pierduta in univers?
Suntem calatori in aceasta lume :) si calatorului ii sta bine cu drumul asa ca mergem mai departe, pana la ultima statie . Nu putem decat sa ne bucuram de el, sa speram ca am ales ruta ce-a mai buna si sa zambim cu incredere in viitor, caci intr-adevar ' viitorul suna bine'
iti multumesc si te imbratisez cu drag!
Teo,
ReplyDeleteAm fii pustii fara amintiri, precum copacii fara frunze, cerul fara nori si noptile fara vise.
Nu-mi fac griji ca am sa imbatranesc, dimpotriva astept sa imi apara ridurile :)) Lumea zice ca am innebunit dar e normal! Abia astept sa fiu batrana cu parul alb cu vreo 5 nepoti alergand prin curte .... oricum la batanete, acum si in tinerete am avut si voi avea aceiasi varsta.
Multumesc Teo si te imbratisez cu drag
Cel mai mult mi-a plăcut, ca la filmele siropoase, sfârşitul: Va continua!
ReplyDeleteEu am 19 ani (a treia oară în viaţă!) şi-mi trăiesc această vârstă cu frenezie. La 23 de ani eram foarte bolnav şi-mi trăiam vârsta ... de 80 de ani!
Deci, vârsta este doar o stare de spirit. Ai atâţia ani câţi vrei.
Am repetat de nenumărate ori cuvintele lui Brâncuşi: Când nu mai poţi fi copil, ai murit!
Nu te opri din povestit!
Ce amintiri captivante.. Mult succes !
ReplyDeleteDe-aceea îmi recunosc eu numai 19 din cei scurşi de la moartea lui Stalin încoace. M-am născut la două săptămâni după fericitul eveniment pomenit mai înainte.
ReplyDeleteTrebuie sa fie superba viata la 19 ano Zamfir!
ReplyDelete