Dor

DOR, doruri, s. n. 1. Dorință puternică de a vedea sau de a revedea pe cineva sau ceva drag, de a reveni la o îndeletnicire preferată; nostalgie. ◊ Loc. adv. Cu dor = duios; pătimaș. 2. Stare sufletească a celui care tinde, râvnește, aspiră la ceva; năzuință, dorință. 3. Suferință pricinuită de dragostea pentru cineva (care se află departe). 4. (Pop.) Durere fizică. Dor de dinți. 5. Poftă, gust (de a mânca sau de a bea ceva). De dorul fragilor (sau căpșunilor) mănânci și frunzele. 6. Atracție erotică. 7. (Pop.; în loc. adv.) În dorul lelii = fără țintă hotărâtă, fără rost, la întâmplare. – Lat. pop. dolus (< dolere „a durea”).

'Drumul mi-e casa' spuneam razand cand lumea ma intreba daca imi e dor de casa. 'Mie nu mi-e niciodata dor' raspundeam la intrebarea banala 'ti-a fost dor de mine'  Radeam nepasatoare la lacrimile de dor ale altora si le spuneam 'dorul e o stare de spirit' .

Duminca am avut musafiri iar Andrei a depanat amintiri din copilarie, mereu face asta cand se vede cu un cunoscut, stiu majoritatea povestilor si-mi face placere sa le aud iar si iar, caci eu nu am cu cine sa depan amintiri, prietenii mei sunt departe si-i vad foarte rar. Apoi Andrei a spus : daca as castiga la lotto, as cumpara tot cartierul si i-as muta inapoi in cartier  pe cei care au locuit in el' am zambit cu totii apoi eu am adaugat ' nimic nu va fi la fel, caci nu poti cumpara timpul si nu mai poti fii copil ' in camera s-a facut liniste si mi-am dar seama ca uneori e mai bine sa fii visator, caci de realitate ne lovim clipa de clipa.

Asta noapte m-am trezit cu gandul la copilarie si la zilele care-mi miroseau a duminica. Casa bunicii in lumina soarelui de duminica, vita de vie ce inconjura aleea pavata cu dale hexagonale, geamul de la veranda plina cu ghivece purtand cele mai frumoase flori, usa de pe care vopseaua incepuse sa o paraseasca. Acolo prin aceea usa intram intr-o lume a viselor. Buni era si este mereu acolo, ma asteapta cu mancare calda, focul ardea mereu in soba si bratele ei erau mereu deschise, in asteptarea mea.
Daca Raiul ar avea un telefon as vrea sa te sun sa iti spun ' Buni, te iubesc mult si mi-e tare dor de tine' Da, mi-e dor de toti si toate. Niciunde nu e ca acasa si acasa e acolo unde sunt cei care te-au iubit .
In gand ma plimb prin fiercare camera a casei retraind amintiri, imagini se deruleaza in fata mea chipuri dragi imi apar si clipe minunate revin pentru a-mi lasa un gol in suflet. Stiu ca nu pot sa ma mai intorc chiar daca m-as intoarce nimic nu ar mai fi la fel. Cand eram copil mi-am dorit mai mult decat orice sa fiu aici....iar acum ca sunt aici as da orice sa mai pot fi copil. Sa pot alerga pe aceea strada minunta pe care timpul nu si-a pus inca amprenta.
Mi-e dor de atunci, de ceea ce eram cu toti atunci. O imagine se opreste in dreptul meu si vad ca prin ceata un zambet cunoscut, un copil zambind. Intind o mana incercand sa ating ceea ce am fost candva. Fata in fata cu copilul de atunci...ma intreb ' Sunt ceea ce mi-am dorit?' Imaginea imi raspunde zambind ' Si mai mult' si la randul ei ma intreaba ' Dar eu, sunt ceea ce ti-ai amintit?' zambesc incercand sa ating o nauca ' Mult mai mult decant ceea ce mi-am amintit'. Imaginea dispare inghitita parca de valurile timpului.

Ma intind pierduta in pat si intreb ' De ce, Doamne, mi-e dor? un ecou raspunde ' pentru ca e timpul ' durerea ce-mi strangea pieptul a inceput sa cedeze putin. Am promis, sa recunosc ca mi-e dor de fiecare data cand imi e dor dar mai ales am promis sa traiesc fiecare sentiment ce mi-a fost dat.

'Nu ştiu pentru cine scriu, dar ştiu de ce scriu. Scriu ca să mă justific. În ochii cui? Am spus-o deja, in ochii copilului care am fost.' O. Paler