Atunci candva, probabil una din cele multe ti-a frant inima si simtamintele. Trebuie sa fie fost totusi mai mult decat atat, probabil ti-a ucis cuvintele-ti de dragoste si mai ales compasiunea ( ironic, inca nu mi-ai facut o declararie de dragoste dar in schimb cand te supar iti faci valiza sa pleci ). Te-a lasat precum iceberg, inconjurat de ape adanci, reci si pline de capcane facandu-i pe cei care doresc sa se apropie de tine, fie si pret de o clipa sa isi riste viata. M-am napustit si eu oribita de iubire in acele ape si-am crezut ca dragostea ta ma va feri de orice primejdie. Mi-a fost greu sa inteleg ca nu am nici un drept sa iau lucrurile drept ceea ce nu sunt. Un iceberg nu poate iubi....e doar un munte de gheata , se poate topi la caldura - motiv pentru care cauta cu orice pret sa o evite- dar nu este capil sa emane decat raceala. In lumea lui trebuie sa fie fericit noi suntem de vina ca nu-l intelegem. M-am mintit prea mult dar mi-a fost teama de adevar. Mi-a fost team...
Mereu dragostea, viata... Mereu e "undeva"... Pacat ca mereu nu e niciodata "aici".
ReplyDeleteas vrea sa spun ceva dar...cuvintele tale mi-au luat toata puterea parca le privesc de jumatate de ora si pur si simplu....m-au amutit...ma intreb doar daca vom avea parte de asemenea momente
ReplyDeleterevin pentru ca nu pot trece cu vederea..si nu stiu daca gresesc sau nu dar...e adoua oara cind cuvintele tale ma dau peste cap pur si simplu...nu stiu daca e bine sau rau sa gindesc asa...de vei dori sa vorbim ma gasesti la "natu.adrian@hotmail.com"...deocamdataa nu am internet unde stau dar macar odata in zi il pot acessa la altcineva
ReplyDelete