Ce pacat ca trebuie sa luam ramas bun prea des. Detestam garile, traiam cu sentimentul ca totul se pierde intr-o gara - lacrimi, timp si liniste. Locul in care trecutul si viitorul stau spate-n spate iar o alegere trebuie facuta , zarurile au fost aruncate inainte de timp. Intinzi bratele pline de povara trecutului iar clipa iti rapeste fiecare amintire inlocuind-o cu un banut de argint , pe nesimtite iti intoarce spatele si isi pune mii de dorinte aruncand banii in fantana promisiunilor ' te sun cand ajung', ' n-o sa te uit niciodata', ' o sa ma intorc curand'...
Ramai imun sau te risipesti? Nimic nu mai conteaza pentru ca nu poti decat sa ignori intrebarea care te macina de cand ai luat decizia aceasta ' De ce plec?' Conteaza motivatia ? Doar drumul conteaza, tu esti a lui, el al tau.Constient de ce lasi in spate, constientizand, nimic nu va mai fi la fel, zarurile aruncate nu mai pot fi schimbate...faci un pas, urmat de altul,pe nesimtite te trezesti alergand spre bratele reci ale necunoscutului tarand geamantanul greu in urma ta. Te opresti pret de o clipa, deschizi geamantanul si privesti nedumerita, e plin de speranta. Debusolata, speriata te departezi si alergi iar spre acelasi viitor rece si nepasator fara a irosi o clipa gandindu-te la ce ai lasat pe drum. Poate merita sau nu...cine stie?
Precum un triunghiul dragostei -Trecutul , nu-l mai poti avea; Prezentul, e aici dar nu-l vrei; Viitorul, e plin de himere
Nu suntem cu totii facuti din dragoste! Suntem facuti de teama, de plictiseala, de singuratate, de razbunare, de dorinta, de convingeri, de curiozitate, de nimic ...
Iarta-ma pentru cuvintele ce nu le-ai priceput, vremea pe care ti-o fur, uitarea cuvenita.
Toti avem o scanteie de dragoste in noi dar nu numai. Mai exista si teama, care este opusul dragostei, depinde ce latura preferam sa dezvoltam.
ReplyDelete