In copilarie eram convinsa ca viata mea este precum o piesa de teatru. Eram convinsa ca daca as fi facut un gest neasteptat de genul, sa ma ridic si sa fug cat pot de repede pana la coltul strazii as fi descoperit ca acolo nu mai era nimic! Credeam ca totul si toti sunt acolo doar pentru mine! Toti din jurul meu erau doar marionete iar eu eram singura reala. Imi era teama sa fug pana la coltul strazii pe neasteptate, de teama sa nu fie adevarat si sa ma trezesc ca sunt singura in lume.
Azi mi se spune ca tu esti tot eu...ca o parte din tine sunt eu, ca defapt tu sunt eu! Am sa las deoparte toti criminali, pedofili si alte drojdii ale societatii cand am sa ma gandesc la asta, recunosc si ma gandesc cum Tu ar putea fi EU. Ok trebuie sa admit ca pe site scrie negru pe alb ca doar atunci cand esti pre-luminat si te-ai descoperit poti sa intelegi adevaratul inteles al cuvintelor, si abia cand traiesti intelesul acestora esti safe. Trebuie sa admit ca in aceste clipe daca as scapa de nenorocita asta de durere de cap, care m-a torturat toata ziua m-as declara a-tot cunoscatoare! Dar daca e adevarat? Daca in tine e un strop de mine? M-am uitat in jurul meu cu o noua pereche de ochi, si am incercat sa-i vad pe cei din jurul meu ca pe o parte din mine, am zambit cand am realizat cat de usor imi e sa ii inteleg. Sa fie ca-n vise? Se spune ca in vise tu esti defapt toate personajele pe care le visezi! Cert e ca imi e usor sa-i inteleg pe cei din jur cand inteleg cat de mult ne asemanam, cand inteleg ca si eu sunt la fel de egoista, inganfata si razbunatoare, daca eu as fi in locul tau as reactiona la fel.
Comments
Post a Comment