Skip to main content

Old days

I am catching snowflakes with my tongue. It's winter again, not the winter of my life but I can feel the cold in my soul. Have you noticed how fear creeps up when it's cold in your soul?

I invited the winter in, thinking I was ready. How naïve! Who's ever ready for winter? Not me!

I turned to you and I felt the door to your heart closing in my face. I felt I was losing you, like water in my palm, I was desperately trying to keep you safe in my hand. When I don't hear your voice I feel like I am losing a part of me and turn into a warrior who would do anything in her power to keep that from happening. I cannot lose you! Losing you is like losing my head! My heart was freezing and I hoped you would warm me up.
It might have overreacted when I said I didn't want you anymore but we both know that was not true. I blamed you for all the pain I was carrying in my crippled heart. I needed you to save me from myself, but somehow you also needed some saving from yourself. We drowned in our silence and did what we both knew best...nothing. I sometimes wonder what would have happened if I would have stopped, took off my mask and let you see how terribly scared I was.

I will come and visit again, in the winter. We'll catch snowflakes, run wild and laugh like in the old days.

Farewell.

Comments

Popular posts from this blog

Maestrul indiferentei

Atunci candva, probabil una din cele multe ti-a frant inima si simtamintele. Trebuie sa fie fost totusi mai mult decat atat, probabil ti-a ucis cuvintele-ti de dragoste si mai ales compasiunea ( ironic, inca nu mi-ai facut o declararie de dragoste dar in schimb cand te supar iti faci valiza sa pleci ). Te-a lasat precum iceberg, inconjurat de ape adanci,  reci si pline de capcane facandu-i pe cei care doresc sa se apropie de tine, fie si pret de o clipa sa isi riste viata. M-am napustit si eu oribita de iubire in acele ape si-am crezut ca dragostea ta ma va feri de orice primejdie. Mi-a fost greu sa inteleg ca nu am nici un drept sa iau lucrurile drept ceea ce nu sunt. Un iceberg nu poate iubi....e doar un munte de gheata , se poate topi la caldura - motiv pentru care cauta cu orice pret sa o evite- dar nu este capil sa emane decat raceala. In lumea lui trebuie sa fie fericit noi suntem de vina ca nu-l intelegem. M-am mintit prea mult dar mi-a fost teama de adevar. Mi-a fost team...

Despre tine

Azi, de ziua mea am realizat mai mult ca oricand ca trebuie sa ma intorc la tine sa iti multumesc. Chiar daca iti repet zi de zi cat de mult te iubesc, nu cred ca ma auzi cu adevarat! Am sa ti-o repet din nou ' TE IUBESC' pare un un cuvant banal, lipsit de sens si poate ca nu va face niciodata dreptate sentimemtelor mele. Cred ca undeva in stele a fost scris ca noi sa ne cunoastem si mai ales sa ne iubim. Cred ca tot acolo ne-a fost scrisa viata pagina de pagina pe parcurs ce noi am scris-o cu fiecare gest, gand sau respiratie, acum am sa scriu eu pagina iubirii noastre. Cred ca vremea a sosit sa iti spun adevarul, desi il stii nu stiu daca crezi cu adevarat dar nu-ti face nimic, avem o eternitate inainte, asa ca nu e nici o graba. Viata aici s-ar putea sa fie scurta sau lunga (tii minte ca plangeam ore in sir de teama ca am sa te pierd?, acum stiu, e imposibil) sa stii ca ti-a fost dar sa fii al meu si numai al meu! Sa stii ca sunt parte din sufl...

Casa din vis

In vise sunt asteptata mereu de aceiasi casa. Timpul n-a schimbat nimic din infatisarea ei sau a strazii pe care se afla. E un loc unde timpul s-a oprit pentru a ma astepta pe mine. Poata casei, usa, geamurile sunt mereu deschise indemnandu-ma sa intru.Florile sunt mereu inflorite si inmiresmate tanjind dupa atingerea mea. Probabil intr-o lume fara de lege si fara de timp aceea casa imi apartine si si plange de dorul meu asa cu si eu in lumea ciudata a viselor ma intorc mereu  de unde am plecat....