Ce pacat ca trebuie sa luam ramas bun prea des. Detestam garile, traiam cu sentimentul ca totul se pierde intr-o gara - lacrimi, timp si liniste. Locul in care trecutul si viitorul stau spate-n spate iar o alegere trebuie facuta , zarurile au fost aruncate inainte de timp. Intinzi bratele pline de povara trecutului iar clipa iti rapeste fiecare amintire inlocuind-o cu un banut de argint , pe nesimtite iti intoarce spatele si isi pune mii de dorinte aruncand banii in fantana promisiunilor ' te sun cand ajung', ' n-o sa te uit niciodata', ' o sa ma intorc curand'... Ramai imun sau te risipesti? Nimic nu mai conteaza pentru ca nu poti decat sa ignori intrebarea care te macina de cand ai luat decizia aceasta ' De ce plec?' Conteaza motivatia ? Doar drumul conteaza, tu esti a lui, el al tau.Constient de ce lasi in spate, constientizand, nimic nu va mai fi la fel, zarurile aruncate nu mai pot fi schimbate...faci un pas, urmat de altul,pe nesimtite te treze...